Viața în Doha. Care este adevărul?

O cititoare interesată de recrutarea Qatar Airways de la Bucureşti ne-a întrebat: „Aş vrea să mă prezint (n.r. la recrutare), mai ales că am fost short-listed la Etihad, dar nu am putut să rezerv o zi pentru că ambele erau full. Aş vrea o părere sinceră despre Qatar Airways şi cum este să lucrezi la ei. Am citit pe forumuri, grupuri de facebook şi, deşi am văzut câteva păreri bune, în rest am remarcat doar nemulţumire. Fetele de acolo se plâng de comportamentul managementului, de siguranţa traiului în Doha sau, mai exact, de lipsa ei. Care este adevărul?”

Într-adevăr, pe internet circulă multe zvonuri. Mulţi foşti angajaţi nemulţumiţi îşi expun pe forumuri problemele avute la Qatar Airways, sunt multe articole din care reiese că să fii însoţitor de bord la Qatar Airways este greu pentru că au reguli foarte stricte, iar oamenii sunt daţi afară din senin.

Experienţa mea de însoţitor de bord la Qatar Airways

Deşi am stat peste 10 ani la Qatar Airways, să ştiţi că nu pot spune că unii sau alţii au dreptate în ceea ce spun despre viața în Doha. Într-adevăr, este o companie unde am simţit ce înseamnă milităria. Da, managementul companiei conduce cu o mână de fier această linie aeriană, însă cred că dacă nu ar fi făcut-o, nu ar fi obţinut toate aceste rezultate pozitive (din punct de vedere financiar şi al afacerilor) în aşa scurt timp. În mod sigur, din punctul de vedere al angajaţilor, managerii sunt stricţi, dar fiţi convinşi că CEO-ul se gândeşte cum să conducă cât mai bine o echipă de peste 8000 de angajaţi.

La una dintre mesele luate cu CEO-ul companiei, în cadrul lansării biroului de rezervări Qatar Airways din Islamabad, l-am întrebat chiar eu pe acesta dacă este adevărat că dă oameni afară fără motiv. Mi-a răspuns că întotdeauna mai are 1 – 2 motive în plus când decide să renunţe la un însoţitor de bord.

În 2002, când eu m-am alăturat echipei Qatar Airways, nu era NICIO regulă strictă, nu aveam pază la ieşirea din clădirile noastre, nu aveam oră de întoarcere acasă etc. Însă, din cauză că numărul angajaţilor a crescut şi printre ei au fost angajate şi persoane tinere sau persoane cărora nu le-a păsat de repercursiunile faptelor lor, au crescut numărul de probleme raportate. Şi atunci, după fiecare incident repetat de 2 – 3 ori, a urmat o regulă. Uite aşa, treptat, am început să avem doar o poartă a complexului de vile, care stătea deschisă toată noaptea, apoi s-a adus pază, a urmat instalarea camerelor video, iar după 6 ani s-au introdus şi regulile care se referă la numărul de ore petrecut în casă înainte de zbor și ora la care fiecare însoţitor de bord trebuie să fie acasă în fiecare noapte atunci când este în Doha (la bază) şi automat s-a instalat şi sistemul de „crew ID swipe for exiting and entrering your accomodation builiding”.

Viața în Doha

Cei 10 ani şi jumătate pe care i-am petrecut în Doha sunt cei mai frumoşi din viaţa mea de până acum. Credeţi-mă că, deşi multă lume spune că nu ai ce face în Doha, mie nu îmi ajungeau 2 – 3 zile libere să fac tot ce îmi propuneam!

Este foarte important să ai maşina ta proprie ca să ai libertate de mişcare, să nu fii restricţionat de taxiuri. De obicei, eu îmi începeam ziua liberă de dimineaţă, iar maşina mea era un dulap ambulant, unde puneam tot ce aveam nevoie pentru tot parcursul zilei. Aceasta pentru că până la ora 3:30 dimineaţa (când trebuia să ne întoarcem la locuinţă), nu mai treceam deloc pe acasă. În maşina mea găseai echipamentul sport pentru sală, costumul de baie pentru momentele de relaxare de după gym, cadouri sau lucruri care le aduceam prietenilor mei de la zboruri. Mai aveam un set de haine pentru activităţile de peste zi, mai ales dacă mergeam să văd meciurile de baschet (2 pe zi de câte 3 ori pe săptămână), de volei, handbal sau fotbal. Şi bineînţeles că setul de haine era reîntregit cu o rochie pentru ieşit seara în diverse restaurante, baruri sau cluburi.

Vorbind despre modul în care vă puteţi îmbrăca, nu este adevărat că trebuie să vă acoperiţi cu totul, tot timpul! De obicei, eu iesem dimineaţa pe jos la cumpărături şi purtam pantaloni de trening cu un tricou sau chiar un maiou! La amiază, în mall-uri sau restaurante purtam şi o vestă din cauza aerului condiţionat din fiecare locaţie. Seara, la plimbare pe faleza sau la alergat în parc, purtam un pantalon de trening cu un maiou sau tricou. În cluburi şi baruri am purtat rochii atât de scurte, pe care aici în România, vă rog să mă credeţi că nu le mai port.

În primii 2 ani de zbor, neavând toate aceste reguli, de foarte multe ori veneam din 4 zboruri scurte efectuate într-o zi şi, ca să ajung în club, aveam în bagajul de însoţitor de bord hainele pentru seară, iar taximetristul meu ştia că dacă direcţia era Mariott sau Hilton, urma să mă schimb în maşină, pe drum, iar el urma să îmi lase bagajul în holul casei mele. Câteodată mi se face un dor nebun de chefurile şi concertele de care am avut parte în Doha.

În Doha se munceşte toată ziua, aşadar seara este momentul în care toţi ies în oraş să mănânce (mâncarea este foarte ieftină la restaurant) şi să danseze.

Vă spuneam că taximetrisul meu îmi lasa bagajul şi uniforma în holul casei. Da, am scris corect 🙂 pentru că atunci, la începuturi, oamenii erau mai încrezători unii în alţii, chiar şi ulterior, noi niciodată nu ne încuiam uşile la intrarea în casă sau apartament. Şi nu am avut parte nici de furturi, nici de vizite inoportune.

*** Articol scris de Nicoleta Gherman

[vc_message icon_fontawesome=”fa fa-plane”]

Pregătește-ți limba engleză pentru interviu. Vino la cursul “English for Cabin Crew”, iar timp de 3 zile vei exersa limba engleză, vorbitul în public și vocabularul specific de aviație, astfel încât să fii mult mai pregătit de interviu. Înscrieri aici.

[/vc_message]

1 Comment
  • Doamna Deleanu
    Posted at 18:17h, 03 mai Răspunde

    Multumim Nicoleta pentru informatii! Prind curaj sa ma prezint si eu la OD pe 10 mai 🙂

Post A Comment

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.