Radu, însoțitor de bord Emirates: “Eu cred că locul meu este printre nori”

A participat la trei interviuri Emirates până a reușit să spargă ghinionul. El este Radu, însoțitor de bord Emirates și despr el am ales să scriem în acest interviu. În prezent, Radu tocmai a terminat deja trainingul în Dubai și așteaptă cu nerăbdare acest nou capitol din viața lui.

Un băiat extrem de serios, dedicat și care ni s-a părut, încă de când ne-a trecut pragul, prototipul ideal al însoțitorului de bord Emirates. Extrovertit, pasionat de istorie și limbi străine, gata oricând să împărtășească și altora din experiențele trăite sau cunoștințele acumulate în decursul anilor.

Cine este Radu și cum l-ai descrie dacă ai fi prietenul lui cel mai bun? 

Pentru că ne vine greu să fim obiectivi când vinde vorba de noi, am rugat o prietenă să mă caracterizeze:

“Amabil, implicat și dedicat în ceea ce face, gata să  ajute mereu, fie cu un sfat, fie sărind în mijlocul furtunii să te scoată. Cu o pasiune rar întâlnită și o curiozitate de neoprit, povestește și scrie într-un mod minunat. El este Radu, prietenul meu înzestrat cu o cultură cât zece, a cărui prezență și poveste te va ține mereu cu sufletul la gură, visează și îndeplinește vise.”

Cum ai activat în tine “microbul” zborului? Cum și unde s-a întâmplat asta? Cum ai ajuns să visezi la un job printre nori?

Aș putea să zic că toți cei care dorim să lucrăm în aviație, suferim de o boală numită “dor-de-ducă”. La mine, prima fază a acestei “afecțiuni” a fost că de vreo câțiva ani visam la un job pe ocean. Eram obsedat de ideea de a pleca pe mare, de a lucra pe vas de croazieră, considerând că e o ocazie nebunească de a cunoaște lumea.

Vărul meu, care știa că tânjesc după călătorii în locuri cât mai îndepărtate, mi-a sugerat să încerc să “plec și pe avion”, mi s-ar potrivi de minune! Dar eu, încăpățânat fiind, am dezis din start ideea. Urma să plec pe mare, parcă simțeam deja mirosul de sare și balansul vasului.

În momentul când am zburat către portul de îmbarcare, în Miami, și fiind primul meu zbor cu un avion,  am început să observ că este o meserie foarte interesantă. Mi-am spus: “Asta aș putea să fac și eu, și încă cum!” Am luat ideea și am băgat-o într-un sertar în spatele minții, urmând să o dezgrop undeva la jumătatea contractului pe vas.

Cum ai trecut de la dorință la acțiune? Ce pași ai urmat ca să obții acest job?

A doua fază a acestei stări, a acestui “dor-de-ducă”, s-a instalat când am realizat că pe vas nu călătoresc atât de mult pe cât mi-aș dori. Îmi doream mai mult, îmi doream să fiu astăzi într-un loc, iar peste două zile, dacă puteam, pe un alt continent.

Atunci, am realizat rațional(dacă se poate numi așa) că singurul job care mi-ar fi satisfăcut această curiozitate despre lume, era firește, job-ul despre care vorbim acum. Însoțitor de bord. În momentul acela aș putea spune că mi s-au aprins călcâiele după acest job, și mai mult, simțeam că slujba asta m-a ales pe mine, nu invers.

Totul părea să se lege frumos, realizasem că aș fi potrivit, urma acum să fac ceva să mă pregătesc pentru acest lucru. Inițial nu consideram necesar un curs de pregătire, considerându-mă destul de experimentat. Dar știind că o să fie un pic mai dificil decât celelalte interviuri, am zis să încerc totuși un curs.

Așa am găsit echipa Vreau să fiu Stewardesă!
%name Radu, însoțitor de bord Emirates: Eu cred că locul meu este printre nori

Care este jobul pe care îl ai în acest moment? Te-a ajutat în vreun fel la interviu experiența din CV?

Job-ul trecut a fost pe un vas de croazieră, într-un  magazin duty-free. Consider că m-a ajutat enorm, mai ales că a fost un job care mi-a dat un pic de lucru până l-am obținut. Iar faptul că reușești să-ți îndeplinești, prin muncă grea și ambiție o dorință de genul asta, îți dă o mare încredere de sine.

Munca  pe vas este una foarte grea, orele sunt interminabile, nu există zile libere(doar maxim jumătăți de zi), iar ritmul de viață este foarte alert. Văzând că am reușit acolo să îmi fac treaba foarte bine, m-a făcut să am și mai multă încredere în mine și să cred că pot obține tot ceea ce îmi doresc cu adevărat. Fiind pasionat de limbi străine, am început să devin fluent în limba spaniolă, din interacțiunea cu clienții din America Centrală și de Sud.

Limba spaniolă s-a adăugat limbii franceze, pe care o învățasem atunci când am muncit ca și fotograf hotelier în Creta, unde trebuia să conving turiștii francezi să facă ședințe foto, contracost. Consider că job-ul respectiv era 110% interacțiune, persuasiune și determinare, m-a obligat să vorbesc limba franceză cât mai bine și sunt foarte mândru de acest lucru.

La câte interviuri ai fost până să fii selectat?  Ce ai învățat din fiecare experiență?

Am participat la 3 interviuri până la cel câștigător. Primul dintre ele a fost la Budapesta. Am plecat în Ungaria cu un grup de prieteni, toți foști cursanți Vreau să fiu Stewardesă. Ziua a început frumos, ne-am prezentat la hotelul unde urma să aibă loc interviul. Au fost în jur de 400 de candidați și 2 recrutori. Am interacționat cu câțiva dintre candidați, după care am intrat în sală.

Am fost printre primii, am predat Cv-ul, iar discuția cu recrutorul care îmi luase CV-ul mi s-a părut foarte degajată.  Ea m-a întrebat cum a fost să muncesc pe un vas de croazieră, spunându-mi că și ea a fost în croazieră, am discutat un pic despre asta, iar eu am făcut-o să râdă când am încercat să  ghicesc accentul ei. Per total, o discuție foarte lejeră, foarte relaxantă pentru ambii.

La plecare, după această probă de CV drop, trebuia să ne trecem adresa de mail pe un laptop, astfel ei urmau să ne anunțe  cine trecuse mai departe.

În decursul zilei, spre surprinderea multora dintre prietenii mei, eu nu am primit mail cu invitația pentru a doua zi de interviu. Picasem. Am verificat  de mai multe ori, dar clar nu era nici un mail. Știind, ca o ironie a sorții, că dacă îmi doresc ceva foarte mult nu îmi iese din prima, și așteptându-mă la treaba  asta, nu am fost câtuși de puțin supărat, nu am fost foarte surprins. Dar m-a făcut să cred că nu a fost să fie atunci.

Culmea, este posibil de fapt să fi trecut de cv-drop, pentru că a doua zi am primit  un mesaj de la unul dintre candidații care trecuse mai departe, în care îmi spunea că era cineva cu prenumele meu care nu fusese prezent la Assesment Day. Am zis, asta este, am trecut o adresă greșită poate, de aceea n-am primit mail-ul, sau cine știe ce s-a întâmplat. Și m-am întors acasă, lăsând la Budapesta, pentru Assesment Day, 3 dintre prietenii mei de la cursul Vreau să fiu Stewardesă.

A doua șansă de angajare a fost  la interviul de la București. Aici de asemenea, un număr mare de candidați, aproape 300, dar de data această numai un recrutor. Situația era un pic schimbată, iar ideea generală  a întregii zile mi s-a părut de grabă. De altfel toată discuția  între mine și recrutorul din ziua respectivă, o sârboaică, s-a rezumat la o singură întrebare din partea ei “unde ai lucrat utima dată?”

Ca urmare a nu prea strălucitei noastre interacțiuni, nu am reușit să progresez nici aici. Nu am trecut nici de data de CV drop. Am zis, ok, nu se poate să te înțelegi cu toată lumea. Asta nu înseamnă că trebuie să te împotmolești în prima groapă, ci să mergi mai departe!
%name Radu, însoțitor de bord Emirates: Eu cred că locul meu este printre nori

Cum a decurs interviul EMIRATES? Care ți s-a părut cea mai dificilă probă de la interviu?

Mai departe, am mers pentru ultimul meu interviu la Hamburg. Aici au fost prezente 34 de persoane, cu mult mai puține ca în România și Ungaria. Am avut proba de CV drop, a fost o discuție cât se poate de lejeră cu recrutorul, am discutat despre orice altceva decât job-urile mele trecute, mi-a pus doar o întrebare legată de acestea.

A urmat, ca un moment de respiro, o prezentare în detaliu a companiei Emirates și a vieții în Dubai, unde ni s-a răspuns  la întrebări și la cele mai mari curiozități.

Fiind un număr mic de persoane, interviul s- transformat din Open Day în Assesment Day, și am susținut aproape toate probele în aceeași zi. Au fost eliminați candidați doar după proba de spontaneitate. Această probă  constă în alegerea unui cartonaș cu un obiect, urmând ca tu să spui cum ai folosi, în mod creativ, acel obiect.

Am trecut și de această probă, și am intrat la proba de grup, unde ni s-a dat situația cu vasul de croazieră – avem 2 locuri libere rămase și mai mulți clienți(diferiți) din care să alegem persoanele care vor ocupa cele 2 cabine rămase libere. Alegerea trebuia să fie unanimă, fără vot.

Atunci când am urmat cursul pregătitor Vreau să fiu Stewardesă, am repetat tiparul exercițiului de grup, și atunci am știut cum să aplic în practică ceea ce învățasem la pregătire. Am preluat un pic organizarea grupului de la Hamburg, am arătat inițiativă, am vrut să rezolvăm proba cât mai bine pentru toți. A decurs  totul foarte bine, am ajuns la un consens fără a ajunge la un conflict de idei. Ceea ce vor să vadă recrutorii  la acest exercițiu este capacitatea de a te integra, de a-ți susține ideea, de a argumenta logic, capacitatea de a face compromisuri, și capacitatea de a organiza ideile, dacă este cazul.

Cele mai grele mi s-au părut minutele de așteptare de după proba de grup. Și a venit și rezultatul, și am văzut atunci că NU am trecut proba. Nu înțelegeam ce s-a întâmplat, unde am greșit, făcusem totul ca la carte, nu înțelegeam, pur și simplu, de ce?!

Am plecat spre hotel dezamăgit, deznădăjduit că am picat din nou. Pe drum, aproape de casă, am încercat să mă încurajez, mi-am spus că nu se termină aici totul, ci că mai încerc peste 2 săptămâni la Viena. Nu mă dau bătut.

NU a fost nevoie însă de un nou interviu, pentru că atunci când am ajuns acasă și am deschis telefonul, am văzut un apel de la recrutorul interviului din acea zi.  Mă sunase să-mi spună că a făcut o greșeală,  a confundat numărul meu cu al unui alt candidat, iar eu de fapt trecusem proba. Și mă aștepta să mă întorc la hotel cât de repede puteam să continui interviul.

De data asta, iar era să-mi scape șansa din mână, ca la Budapesta, dar nu a fost să fie. Trecusem, luasem! Eram cel mai fericit!

Cum ai reușit să treci peste tot și să îți învingi emoțiile?

Nu consider că sunt o persoană emotivă, mai degrabă mulțimile, provocările, și interacțiunile cu oamenii mă relaxează, mă fac să mă simt nerăbdător de a începe, de a mă arunca acolo unde e mai greu. În momentul în care am intrat în hotel, cât și pe toată durată interviului,  am avut un zâmbet larg și o stare de bine pe care mi-era greu să o stăpânesc.

Cu toate astea, starea asta de nerăbdare e cea care îmi da de furcă,  uneori! Pentru că devin foarte nerăbdător. Dar încerc din ce în ce mai mult să o controlez, pentru că meseria de însoțitor de bord cere foarte multă răbdare.

E normal să ai emoții la un interviu. Dar eu cred că cel mai bine e să încerci să le controlezi, consider că emoțiile le poți avea acasă, cu o zi înainte. În ziua interviului și la interviu emoțiile trebuie să fie canalizate să devină energie pozitivă, voința de a face imposibilul posibil, sete de reușită.

Eu cred că întotdeauna cea mai bună defensivă este atacul. Frica, emoțiile negative sunt acolo pentru a fi doborâte, pentru a te face mai puternic!
radu burciu emirates Radu, însoțitor de bord Emirates: Eu cred că locul meu este printre nori

De ce crezi că recrutorii te-au ales tocmai pe tine? Ce calitate a contat cel mai mult?

Îmi vine greu să spun cu exactitate. Poate experiența destul de vastă în vânzări, în customer service, job-ul ca fotograf și cel de pe vas. Poate obsesia mea pentru alte culturi, istoria lor, modul lor de viață, obiceiuri culinare, muzică tradițională, călătorii.

A fost de ajuns să-mi spună recrutorul că era din Liban, că am început o discuție de câteva minute despre țara ei, recomandându-i 2 filme din Liban, pe care nu le văzuse. Poate pasiunea mea pentru limbi străine, cât și relaxarea de la interviu, poate zâmbetul larg sau poate că a fost un pic din toate. Un lucru știu clar – a avea încredere de sine este foarte important în orice situație.

Și mai important, cred eu, este să avem încredere în noi. Dacă visam să facem ceva, viața s-ar putea să ne recompenseze plăcut. Fără un vis, fără o dorință, nu se poate. Trebuie să știi ce vrei, ca să obții ce te poate face fericit.

Te-ai pregătit alături de echipa noastră în cadrul unui curs Vreau să fiu Stewardesă organizat în aprilie la București . Cum ți s-au părut training-ul și interacțiunea cu trainerii?

Deși inițial eram oarecum sceptic, m-am înscris mai degrabă că să aflu o părere despre cum m-aș descurca la  acest job, dacă aș fi potrivit. Am avut însă o mare surpriză. Dacă venisem ca să capăt un pic de viteză în plus în cursa mea pentru acest job, echipa Vreau să fiu Stewardesă nu a făcut doar atât. Mi-a oferit aripi încât să zbor, efectiv!

Prin exercițiile repetate (simulări de probe pentru interviu), prin persoanele pe care ni le-au adus să ne povestească despre aviație, prin trainerii extrem de dedicați  pe care noi am putut să îi întrebăm orice,  prin multitudinea de informații  despre meseria de însoțitor de bord, prin conversația numai în limba engleză, prin sfaturile despre viață, ne-au învățat și pregătit cum se putea mai bine.

Cursul este unul foarte bine organizat, foarte documentat, plin de oameni profesioniști care te învață lucruri pe care nici nu credeai că e bine să le știi. Dar mai mult decât atât, în afară de informații, aici înveți să mergi, să respiri, să ai o postură de cabin crew. Aici înveți să gândești ca un însoțitor de bord, aici capeți mentalitatea de însoțitor de bord!
madalina ciurea 4 wizz air Radu, însoțitor de bord Emirates: Eu cred că locul meu este printre nori
%name Radu, însoțitor de bord Emirates: Eu cred că locul meu este printre nori
radu burciu 1 emirates Radu, însoțitor de bord Emirates: Eu cred că locul meu este printre nori

 Ce sfat ai oferi cititorilor Vreau să fiu Stewardesă care își doresc să îți urmeze exemplul și să lucreze ca însoțitori de bord?

Le urez să aibă curaj să îndrăznească, să viseze, să nu asculte de sfaturile persoanelor care spun că “acolo nu e de tine!”. Ah, și să se pregătească pentru multă muncă, nervi întinși la maxim, dezamăgiri și senzații de deznădejde. Nu va fi ușor, acum știu asta, dar când vor reuși, răsplata va fi cu atât mai mare!

Dacă își doresc să lucreze  într-un domeniu palpitant precum cel al aviației, îi sfătuiesc să își păstreze încrederea vie că locul lor e sus, printre nori, și totul va fi bine!

Înscrie-te la cursul pregătitor Vreau să fiu Stewardesă, iar noi te pregătim să obții jobul de însoțitor de bord la o mare companie aeriană. Cursul este unul intensiv, cu traineri care au făcut carieră în aviație și recrutare, o materie foarte bine structurată care să te familiarizeze cu tot ce înseamnă procesul de recrutare din aviație, probele de interviu, testele scrise de limba engleză și modul în care trebuie să te comporți față în față cu recrutorii. Îți realizăm inclusiv CV-ul cu care vei merge la interviu și fotografiile, astfel încât dosarul tău să fie impecabil. Rezervă-ți acum locul la curs. Detalii aici.

Mihai Rucsandra avatar 80x80 Radu, însoțitor de bord Emirates: Eu cred că locul meu este printre nori

About Rucsandra Mihai

Rucsandra are experiență de 28 de ani în aviația comercială și privată. A zburat cu toți președinții României de după 1990 și a promovat până la funcția de șef de cabină, oferind mereu pasagerilor săi cel mai înalt nivel de customer service. Rucsandra este însoțitor de bord cu o experiență semnificativă în domeniu, dar și trainer acreditat. Consideră că aviația este despre oameni, încredere, cunoștințe, și responsabilitate, despre onestitate, pasiune, profesionalism și competență.

You may also like

Leave a comment

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.