Interviu cu o stewardesă

Raluca Pop este o stewardesă pasionată și fericită cu drumul pe care l-a ales. Vorbește cu vădită plăcere și entuziasm despre meseria ei, iar citindu-i poveștile, înțelegi cât de norocos poate fi un om care este plătit pentru a face în viață întocmai ce a visat. Raluca ne-a vorbit despre aviație, despre zbor, despre libertate. Despre curcubee și nori.

De câţi ani eşti stewardesă?

Şcoala de aviație am terminat-o în 2006 şi am început să zbor la puţin timp după, deci la sfârşitul acestui an (nr. 2013) se împlinesc șapte ani în care am strâns aproximativ 5000 de ore de zbor.

Este meseria de stewardesă aşa cum ţi-o imaginai înainte să o practici?

Da şi nu. Vezi tu, eu am visat de mică să practic această meserie, deci de-a lungul timpului am adunat toate informaţiile pe care le-am putut găsi, eu neavând pe nimeni din familie în domeniul aviaţiei. Aşa că, mai mult sau mai puţin, eram pregătită şi ştiam ce mă aşteaptă. Nu mi-am imaginat niciodată, însă, că meseria aceasta implică o sumă de responsabilităţi, că este mai mult decât plimbat şi petrecut timp printre nori. Ştiam că programul nu este unul regulat, că nu se ţine cont de sărbători, că implică riscuri; şi ştiam ce vedeam din filme sau ce citeam pe unde găseam ceva. Mama mea are o carte, „Aeroportul”, pe care am citit-o de câteva ori, pentru pasajele în care se vorbea despre echipaje.

Care este partea ei cea mai frumoasă?

Sunt o mulţime de părţi frumoase. Dintre ele îmi vin acum în minte câteva: faptul că niciodată nu mă pot plictisi la muncă şi nicio zi nu este asemănătoare celei anterioare. Pentru că echipajele se schimbă tot timpul, pasagerii sunt mereu alţii şi implicit desfăşurarea unei zile de muncă e diferită mereu; faptul că practic o meserie deosebită şi toţi mă admiră, ba chiar mă invidiază. Ştii câte fete visează să devină însoţitoare de bord? Şi câte dintre ele reuşesc să îşi vadă visul îndeplinit? Eu sunt fericită pentru că am reuşit!

Mă pot trezi într-o dimineață la Londra, ca mai apoi să iau cina la Atena sau să vin de la Beirut și să dorm apoi la Cluj. Această schimbare face ca meseria mea să fie specială. Altă parte frumoasă este că am un program care, deși mă ține destul de ocupată, îmi ofera și timp liber pe care un om cu un program normal de opt ore pe zi la birou, nici nu-l visează, probabil.

Cum arată o zi obişnuită din viaţa ta?

Amuzant este că nu pot descrie o zi obişnuită, nici o zi fiind asemănătoare alteia. Ieri, de exemplu, am fost în stand-by la aeroport de la 9 dimineața la ora 14.00. Locuiesc foarte aproape de aeroport şi am ajuns repede acasă, am reuşit să „fur” şi două ore de somn după-amiaza, să petrec timp cu câinele meu, să fac curat în casă, şi seara am ieşit la cină în oraş. Astăzi zbor la Amsterdam de la ora 14.05. Nu dorm până târziu dimineaţa, aşa că înainte de cursă am avut timp să pregătesc un mic-dejun copios şi să îţi răspund la întrebări, apoi cu o oră înainte să plec de acasă încep să mă pregătesc de plecare, şi la ora 13.05 m-am prezentat la aeroport pentru cursă. Mă voi întoarce la 20.45 şi voi merge să vizitez nişte prieteni care locuiesc în apropierea mea. Iar mâine este „duminica” mea, chiar dacă este joi, pentru că e ziua mea liberă. Mai mult ca sigur mă voi ocupa de grădinărit, am o mică grădină acasă şi îi dedic foarte mult timp. În funcţie de orarul de zbor încerc să îmi organizez viaţa personală, dar cea mai mare importanță o acord odihnei, apoi în timpul rămas încerc să fac lucruri care mă relaxează şi îmi dau energia necesară următoarelor curse.

Te-ai gândit vreodată serios să rămâi într-unul din locurile unde ai zburat?

Să spunem că dacă cineva mi-ar spune să îmi fac bagajele şi să aleg un loc din lumea asta unde aş vrea să trăiesc, cred că aş alege fără să clipesc Italia. Nu ştiu dacă farmecul mediteranean al Costierei Amalfitane sau aspectul rustic al Toscanei, dar cu siguranţă ar fi unul dintre aceste două locuri.

Și, totuși, de ce te întorci mereu acasă?

Cred că ultima întrebare mă aşteptam să fie şi cea mai grea. În schimb, e cea mai uşoară! E simplu, pentru că e acasă! Pentru că o familie, nişte prieteni, un iubit mă aşteaptă acasă. Şi pentru că am de curând un câine fără de care nu înţeleg cum am putut să trăiesc până acum! Bucuria lui când mă întorc acasă, merită orice călătorie de întors, oricât de lungă ar fi ea şi oricât de bine m-am regăsit în locul de unde mă întorc acasă!

Sursa: Fragmente dintr-un interviu realizat de Corina Stoica, interviul complet poate fi citit pe laRevista.ro

Echipa Vreau să fi stewardesă pregătește persoanele care își doresc să treacă de interviul de angajare și să ajungă însoțitori de bord. Verifică pagina de cursuri și evenimente și vezi când are loc următorul curs. 

Georgiana Ene avatar 80x80 Interviu cu o stewardesă

About Georgiana Ene

Georgiana este co-fondator al proiectului Vreau să fiu Stewardesă, coordonează organizarea cursurilor și evenimentelor și are în grijă imaginea și buna funcționare a site-ului. Are o experiență de peste 10 ani în jurnalism, marketing și comunicare.

You may also like

Leave a comment

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.