Alexandra, fostă stewardesă Flynas: “Fiecare zbor reprezintă o întreagă poveste pentru mine”

Dacă ar trebui să o descriu pe Alexandra folosind un singur cuvânt, acela ar fi profesionalism. Alexandra a zburat pentru compania aeriană Flynas și a îmbrăcat cu mândrie uniforma companiei din Arabia Saudita, iar acum povestește pașii care au îndrumat-o către o carieră în aviație.

Cum ai ajuns să zbori și ce te-a determinat să alegi această meserie?

Mereu am considerat acest job o adevărată aventură îmbrăcată în finețe pură. Mi-am dorit acest job de mică, încă dinainte de liceu, de când am avut primul meu zbor într-o vacanță din școala generală, practic de la primul meu contact cu un avion. În momentul în care am ajuns la destinație și am ieșit atunci din avion, am știut că acolo vreau să ajung “când voi fi mare”. Și, având în vedere că am crescut obișnuită în colectiv, acest job m-a atras în mare parte și datorită faptului că se bazează pe lucrul în echipă. Sunt o persoană care pune foarte mare accent pe comunicare, iar la bordul avionului, consider că pe lângă cunoașterea procedurilor (fapt care e pe primul loc), comunicarea ocupă imediat locul doi. În plus, îmi place să ajut și să inspir siguranță celor din jur.

Te-ai pregătit în vreun fel înainte de interviu?

Sinceră să fiu, decizia de a mă prezenta la interviu a fost luată efectiv cu o zi înainte. Am avut la dispoziție doar o după-amiază de câteva ore să pregătesc dosarul cu cele necesare. A fost amuzant că, din momentul în care m-am hotărât, a început aventura: am alergat dintr-o parte în alta a Clujului pentru a pune totul la punct, având în vedere că nici măcar ținuta de interviu nu o aveam.

Prin cât de spontan am luat decizia, se reflectă faptul că nu aveam nici o așteptare de la acea zi. Eram curioasă doar să văd cum se desfășoară un interviu la o companie aeriană, fiind primul de acest gen la care participam. Așa că m-am prezentat la recrutare atât de relaxată, încât nu-mi făcusem nici o speranță. Am vrut doar să prind experiența unui interviu, având doar zâmbetul la mine.

Cum a decurs recrutarea ta? Ai avut emoții?

Interviul a început la 9 dimineața. Eram in sală aproximativ o sută de fete.

Prima parte a constat în prezentarea companiei și a Arabiei Saudite în general, pentru a ne aduce la cunoștință regulile și cultura arabilor și tot ce presupune a trăi în acea țară. Pe parcursul prezentării deveneam tot mai curioasă. Apoi am susținut examenul scris în engleză, care s-a bazat mai mult pe întrebări din aviație și situații ipotetice care pot apărea la bord. După acel examen a fost prima eliminare, în urma căreia am rămas jumătate dintre noi pentru restul probelor. A urmat proba de grup și de grooming, după care a avut loc a doua eliminare. Vedeam cum se golea sala și conștientizam că eu eram încă acolo. Acela a fost momentul în care mi-am zis: “ Dacă e să fie pentru mine, să rămân! Dacă nu, să plec acum!”. Și am rămas.

A urmat interviul final face-to-face cu toată echipa de recrutare, la care am rămas în total 30 de fete. Până când mi-a venit rândul să intru în sală, am avut de așteptat ceva timp și țin minte și acum că pur și simplu nu-mi mai simțeam picioarele de durere, ținând cont că pantofii mei erau la prima purtare, proaspăt scoși din cutie în acea dimineață! În ciuda durerii, în momentul în care am intrat la discuția face-to-face, mi-am impus să dau toată energia care mi-a mai rămas, uitând de durere și zâmbind cât de sincer și larg puteam. Era în jur de ora 21:30 când am ajuns acasă, epuizată. Mai aveam doar de așteptat răspunsul, care a venit printr-un email pozitiv mai repede decât mă așteptam. A fost un șoc, pentru că m-am văzut dintr-o dată în situația de a-mi pune toată viața mea de până atunci într-o valiză, urmând să plec în necunoscut.

alexandra flynas Alexandra, fostă stewardesă Flynas: Fiecare zbor reprezintă o întreagă poveste pentru mine

De ce crezi că ai fost aleasă?

Mi-am pus și eu această întrebare, mai ales pentru că au fost atâtea fete pe care le vedeam cu potențial și care, după părerea mea, meritau poate mai mult decât mine să aibă în mâini acea șansă. În ceea ce mă privește, cred că faptul că nu mi-am creat în prealabil nicio așteptare de la acel interviu, m-a ajutat să am o atitudine cât mai degajată și să fiu eu însămi în fața recrutorilor, iar ei să mă cunoască, fără emoții sau stres. Acest lucru cred că a contat foarte mult.

Ce îți place cel mai mult la jobul acesta? Există și aspecte mai puțin plăcute pe care un aspirant la aceasta meserie ar trebui să le cunoască?

Având în vedere că a fost my dream job, l-am făcut și îl voi face mereu cu plăcere și entuziasm. Îmi place faptul că fiecare zbor reprezintă o nouă provocare. Îmi place munca în echipă, faptul că se creează legături atât între crew, cât și între crew și pasageri. Atunci când avem o zi cu pasageri mai pretențioși, ține doar de noi să ne facem zborurile cât mai plăcute și așa își fac loc micile glumițe la bord și o atmosferă cât mai plăcută în cabină. Iar asta se transmite indirect pasagerilor.

De displăcut nu pot spune că mi-ar displăcea ceva anume, desigur că uneori oboseala își spune cuvântul în fața ritmului în care decurge aviația, dar dacă faci un lucru din plăcere, nu simți că e greu.

Iar contrar faptului că în aviație nu avem mereu parte de weekenduri sau sărbători, în schimb avem parte de niște răsărituri și apusuri în aer, care mie, cel puțin, îmi taie răsuflarea pentru o secundă, dar care îmi dau energia necesară pentru toată ziua, oricât de obosită aș fi.

De cât timp lucrezi pentru compania Flynas? Ce ne poți spune despre această companie?

Am făcut parte din echipa Flynas timp de trei ani. Am avut onoarea și plăcerea de a cunoaște și de a lucra atât cu colegi din Europa, cât și din țările din Middle East și Fillipine, fiecare naționalitate fiind specială în felul ei. De asemenea, am întâlnit pasageri din atâtea colțuri ale lumii; de la mulți chiar am avut de învățat câte ceva. Și de la tot atât de mulți, mi-am dat seama cât de mult contează un simplu zâmbet oferit și primit înapoi.

Această companie mi-a dat startul în cariera din aviație, m-a maturizat și m-a ajutat să cresc personal și totodată, prin ea am ajuns să fiu, la final de zi, mândră că sunt româncă.

S-a întâmplat vreodată să întâlnești situații de urgență pe zbor? Cum ai reacționat? Dar pasageri care ti-au mulțumit pentru modul în care i-ai tratat? Ne poți da un exemplu?

Mă tem că am avea nevoie de multe cafele și timp la dispoziție pentru a le cuprinde pe toate. Nu le-aș numi neapărat situații de urgență, ci mai degrabă momente marcante. Printre acestea se numără și câteva cazuri medicale la bord. În toate cazurile am urmat procedurile necesare pentru siguranța și confortul pasagerului și a fost foarte important faptul că am lucrat în echipă. Fiecare caz în parte m-a marcat, chiar și dacă a fost ceva minor, pentru că la final de zi te gândești că până la urmă, în situațiile critice, pasagerul te privește drept punctul de sprijin și siguranță pentru viața lui, mai mult decât o simplă persoană care îi oferise o cafea și ceva dulce mai devreme.

Apropo de cafea, îmi aduc aminte cu drag de un zbor. Erau doi domni pasageri care au dorit două cafele. Eu, mare iubitoare de dulciuri, aveam în bagajul meu personal niște biscuiți cu scorțișoară. Țin minte că atunci când le-am oferit cafelele, m-au întrebat dacă le pot oferi ceva dulce pe lângă, moment în care mi-am amintit de acei biscuiți pe care îi aveam la mine. Le puteam recomanda să cumpere ceva dulce din meniu, dar am simțit să le ofer din partea mea, câțiva din biscuiții pe care îi aveam pentru a-mi potoli pofta de dulce într-o zi lungă. Acei domni ar fi vrut să plătească, știind că noi mereu făceam vânzări pe zbor, dar am zâmbit și le-am spus că acei biscuiți nu îi pot cumpăra din meniul de la bord, pentru că sunt din partea mea. Așa că le-am urat poftă bună la cafea. După servirea noastră în cabină, a urmat vânzarea de produse din catalogul actualizat de cosmetice, accesorii și parfumuri, vânzare pe care de regulă o făcea șefa de cabină. Imediat după ce a terminat, a venit la mine și mi-a întins o cutiuță neagră, în care era o brățară, spunându-mi: ”Uite, asta e pentru tine!”. Am recunoscut că făcea parte din produsele din catalogul nostru, și am întrebat-o mirată dacă e sigură că e pentru mine și cu ce ocazie mi-o oferă. Iar ea mi-a răspuns: ”Pasagerii de pe 27E și 27F au cumpărat-o și m-au rugat să ți-o dau ție, în semn de mulțumire pentru zâmbetul tău și biscuiții oferiți din partea ta, lângă cafeaua servită!”. Am rămas stupefiată. Eu nu consideram că merit atenția asta, pentru că după părerea mea, nu făcusem mai nimic, doar îmi făcusem job-ul, ca în fiecare zi de altfel. Le-am mulțumit pasagerilor cu mențiunea că nu era necesar un astfel de gest, iar ei m-au rugat să îl consider drept o amintire a acelui zbor. Am apreciat enorm de mult nu atât cutiuța cadou pe care o aveam în mână, ci esența acelui sincer ”Mulțumesc!” primit de la ei. Eram recunoscătoare, iar asta e puțin spus.

Care este cea mai frumoasa amintire pe care o ai de la zboruri?

Chiar dacă mi-aș lua timpul necesar să mă gândesc, nu cred că aș putea alege o singură amintire sub titlul de ”cea mai frumoasă”. Pentru că trăiam și mă bucuram de fiecare zbor în parte. Fiecare zbor era special în felul lui: cafelele din intervalul 1:00-3:00 noaptea erau speciale, răsăriturile și apusurile de la începutul și finalul zilelor pline și lungi, glumele și râsetele între crew, momentele amuzante din timpul servirii la bord, sau uneori chiar și din timpul demonstrației echipamentelor de siguranță. Da, a fost amuzant când a trebuit să fac demonstrația în fața a doar doi pasageri într-un Airbus A320 cu o capacitate totală de 164 de locuri. Și cum pe acel zbor eram practic fiecare de naționalitate diferită, automat și glumele între noi au putut fi diversificate. Practic pe acel zbor, pasagerii au devenit prietenii noștri.

De asemenea, printre cele mai frumoase amintiri se numără și zilele de naștere sărbătorite la 35 000 ft altitudine. Până și Crăciunul a avut farmecul lui, acolo sus, când într-o țară arabă, strictă și dedicată religiei și propriei tradiții, auzeam un ”Crăciun fericit!” din partea pasagerilor.

Fiecare zbor reprezintă o întreagă poveste pentru mine.

Cum reușești să împaci zborul cu viața personală? Poți păstra un echilibru între cele doua?

Mai auzeam păreri în jur, cum că un însoțitor de zbor nu poate avea viață personală, din cauza programului haotic. Eu sunt de părere că ține doar de noi personal cum ne gestionăm viața și depinde foarte mult și de priorități. Pot păstra un echilibru, datorită faptului că sunt dedicată vieții mele personale, iar partea profesională vine în completarea ei. Din moment ce mă asigur că cele două părți se completează armonios, știu că dau randament maxim odată ce ajung la bord.

Totodată, trăind în Arabia Saudită, am învățat să mă raportez în alt mod la oamenii din jur, în special la persoanele dragi apropiate și, tot aici, am avut șansa de a trăi o prietenie care acum e definită de cuvântul ”familie”.  Pentru că merg pe principiul că nimic nu e întâmplător, cred cu tărie că am avut nevoie de experiența Flynas, pentru ca Universul să-mi aducă încă două suflete la cutia de valori a vieții. Pentru aceste două legături speciale voi fi mereu recunoscătoare.

Ai vreun sfat pentru persoanele care vor să devină însoțitori de bord?

Le-aș sugera celor doritori să nu renunțe la visul lor. Să fie mereu pozitivi și să lupte să ajungă acolo unde vor. Să nu fie demoralizați dacă nu au reușit din prima, ci dimpotrivă, să se ambiționeze și mai tare.

Să îndrăznească să fie curioși, să exploreze și să cunoască!

Cursurile Vreau să fiu Stewardesă te ajută să obții jobul de însoțitor de bord la orice companie aeriană. Pregătește-te alături de traineri certificați la nivel internațional, cu vastă experiență în aviație, învață totul despre meseria de însoțitor de bord, simulează probă cu probă toate etapele unui interviu și pregătește-ți un dosar de interviu perfect: CV & fotografii conform cerințelor impuse de companiile aeriene. Detalii și înscrieri aici.

Nicoleta Gherman avatar 80x80 Alexandra, fostă stewardesă Flynas: Fiecare zbor reprezintă o întreagă poveste pentru mine

About Echipa Vreau să fiu stewardesă

În 2013, proiectul Vreau să fiu Stewardesă a devenit oficial prima platformă din România dedicată celor care vor să aibă o carieră ca însoțitori de bord. De atunci am pregătit peste 1400 de cursanți, iar faptul că 80% dintre cei care au mers la interviuri s-au angajat reprezintă cea mai mare bucurie a noastră.

No Comments

Post A Comment

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.