Stewardesa care i-a avut ca pasageri pe Madonna si Francis Ford Coppola. Povestea Nadiei

Dacă o vezi pe stradă, întorci capul după ea involuntar. Păr superb, picioare lungi, o talie de invidiat. Când am cunoscut-o prima oară, purta un costum gri, botine cu toc înalt și mănuși roșii din piele. Pe scurt, era o apariție. Cursanții noștri se uitau lung la ea și o sorbeau din priviri. Din momentul când am văzut-o, sclipirea din ochii ei m-a cucerit, iar modul ferm în care mi-a strâns mâna mi-a dat de înțeles că am în fața mea un om puternic și foarte hotărât. Ulterior, cât am ascultat-o vorbindu-le cursanților noștri despre cariera ei de în aviație, mi-am dat seama ca nu m-am înșelat în privința ei. Am avut bucuria să descopăr în Nadia un om minunat, un om așa cum ți-ai dori să vezi zi de zi în jurul tău: muncitor, ambițios, modest, care nu uită de unde a plecat, care-i sunt rădăcinile și cum să se bucure în continuare de micile plăceri ale vieții. Nadia m-a cucerit de la prima întâlnire, așa că n-am stat pe gânduri când s-a ivit posibilitatea unui interviu cu ea.

Nadia Pamfile zboară de 10 ani, ca însoțitor de bord în aviația privată. A avut norocul să ajungă acolo unde și-a dorit de când era doar un copil: printre nori. Începutul a fost greu, căci părinții ei nu au fost niciodată de acord să urmeze o astfel de carieră, iar costul unei Școli de Aviație îi depășea cu mult bugetul. Așa că a muncit mult, s-a zbătut și mai mult și a reușit. Astăzi, cariera frumoasă de care are parte i-a făcut inclusiv pe ai săi părinții să își schimbe punctul de vedere cu privire la aviație.

rsz 1unnamed Stewardesa care i a avut ca pasageri pe Madonna si Francis Ford Coppola. Povestea Nadiei

Nadia a venit ca invitat la unul din cursurile pregătitoare Vreau să fiu Stewardesă. A fost necesară o singură întâlnire pentru ca ai noștri cursanți să se îndrăgostească iremediabil de ea. Cât a vorbit, i-au sorbit fiecare cuvânt, au fost atenți la toate gesturile și sfaturile ei. Nadia le-a vorbit din suflet, și-a pus sufletul pe masă și a avut grijă să le spună atât despre părțile bune, cât și despre cele mai puțin bune într-o astfel de carieră. M-a cucerit modestia, sfaturile de „mamă grijulie” pe care le-a oferit cursanților, modul în care a știut să le zugrăvească această meserie și omul simplu care a rămas în interiorul ei, după 9 ani de zboruri și interacțiuni cu oameni importanți și extrem de influenți (fie că vorbim de politicieni sau oameni de afaceri).

„Mi-am urmat visul din toți rărunchii”

1. De ce stewardesă și nu orice alt job?

Am avut un vis mare, pe care pur și simplu l-am urmat din toți rărunchii. Copil fiind, pe la 11-12 ani, la noi acasă venea o doamnă, prietenă de a mamei, româncă măritată cu un neamț și plecată de mulți ani din țară. Lucra ca stewardesă în Germania și era o lady în adevăratul sens al cuvântului. Calmă, fină, stilată, bună, un om frumos și pe dinafară și pe dinăuntru. Eu mi-am dorit să fiu ca ea, când voi fi mare. Și să văd lumea. Fără să știe, femeia asta mi-a influențat toată viață. Însă a fost cumva și „mâna destinului”, căci de de a lungul drumului parcurs, am simțit foarte puternic influența pozitivă și susținerea Universului.

2. Cum ai început să zbori?

Cum îți spuneam, Anca, „mi-am urmat visul din toți rărunchii”: m-am gândit, m-am documentat, am muncit, mi-am strâns toți bănuții, am urmat cursurile de pregătire, iar la două săptămâni după absolvire, la sfatul unei colege, am mers la un interviu ca o floare, fără să știu foarte multe despre compania în sine și despre ce era vorba exact. Însă, am avut șansa să fiu selectată și în câteva luni am început să zbor. Asta e povestea mult simplificată.

unnamed 2 Stewardesa care i a avut ca pasageri pe Madonna si Francis Ford Coppola. Povestea Nadiei

3. Povestește-ne despre începuturile carierei tale

Doamnee, nu știu când au trecut 9 ani. Timpul zboară și eu zbor cu el. Eram mereu avidă să știu, curioasă în sensul pozitiv al cuvântului și tot timpul foarte recunoscătoare pentru tot ce mi se întâmplă. Sentiment care nu m-a părăsit nici astăzi, ba mai mult, s-a amplificat semnificativ. Am avut șansa să învăț de la oameni valoroși. Până și azi, mă bucur de fiecare colegă nouă de la care am șansa să aflu lucruri interesante, în materie de job sau nu. M-am bucurat și mă bucur de fiecare om întâlnit, situație întâmplată, zbor avut, loc vizitat. Și spun din suflet că am simțit destul de rar că muncesc într-adevăr.

3. Ce părere au avut părinții tăi când le-ai spus că vrei să lucrezi „printre nori”?

Dumnezeule, un „NU” mai categoric nu a existat. Părinții mei sunt oameni foarte simpli care la vremea respectivă vedeau în jobul asta doar un risc enorm. Lucrurile nu s-au schimbat foarte mult astăzi :). Din prea multă iubire și dorință de protecție, câteodată, părinții, sunt în stare să ne curme visele. Mă bucur că am fost mai puternică. Și eu și visul meu. Iar astăzi știu că orice va dori copilul meu să facă, va fi decizia lui și va avea parte de tot suportul meu posibil.

4. Cum a fost primul tău zbor în calitate de Însoțitor de bord?

Emoționant și „dătător de aripi”. N-am dormit toată noaptea, evident, iar a două zi eram plină de întrebări. Deși trecusem print-o școală, totul era foarte nou și altfel. Însă lucrurile au decurs lin, fără incidente și foarte curând, chiar din prima zi, au devenit normalitate, parte curentă din viață mea. N-am să uit niciodată că primul meu zbor a fost București – Veneția (ședere 2 nopți)  Cairo – București, iar în Veneția părinții mei au venit să mă vadă, deoarece locuiesc aproape. A fost un moment emoționant, mai ales că familia mea n-a crezut niciun moment că voi reuși să-mi văd visul cu ochii. Poate și asta a fost un factor motivațional pentru mine.

5. Povestește-ne despre o întâmplare nostimă de la bord.

Ahh, sunt multe, unele funny, altele emoționante sau foarte emoționante și altele scary. Nici n-aș ști ce să-ți povestesc mai întâi. Îți dai seama că lucruri nostime se întâmplă peste tot, în orice domeniu, de ce nu și în aviație. Mai ales că oamenii când sunt „închiși împreună” într-un spațiu restrâns, au tendința de a se comporta ușor diferit față de normalul lor, unii devin mai permisivi, mai copii, alții dimpotrivă. Era foarte funny atunci când un președinte de țară cu frică de zbor, mă ruga să merg să-i stau alături la aterizare și decolare. Iar apoi ca să-mi mulțumească pentru asta, la o cină la reședința domniei sale, unde eram invitați cu toții, a venit personal și m-a servit cu sarmale! în farfurie. 🙂 Colegii mei s-au distrat mult timp pe seama mea după povestea asta. Și ar fi foarte multe de povestit, aș putea scrie o carte despre asta.

6. Ai întâmpinat vreodată o situație de urgență? Cum ai reacționat?

În 9 ani, se întâmplă lucruri și bune și mai puțin bune, normal. Însă am fost norocoasă și n-am întâmpinat situații de urgență extrem grave. Am avut „amenințare cu bombă”, „turbulențe foarte puternice”, „ieșire din pistă” etc, însă am fost norocoasă și norocoși cu toții. Am reacționat firesc, calm. Sunt genul de momente în care te surprinzi chiar și pe ține însăți de cât calm poți da dovadă, iar seara când ajungi acasă și gândești la rece, parcurgând mental toate etapele zilei respective, te minunezi din nou.

„Jobul asta mi-a fost școală de viață”

7. Care a fost cea mai mare satisfacție pe care acest job ți-a oferit-o?

N-aș fi cine sunt astăzi dacă nu aveam acest job, spun asta cu toată sinceritatea și recunoștința. Sigur că gena noastră umană și baza educației de acasă contează, însă sunt norocoasă că am avut inspirația să-mi aleg o meserie care educă mult și care împlinește din toate punctele de vedere. Jobul asta mi-a fost școală de viață și de oameni, m-a „șlefuit”, m-a „zguduit” să rămân om, m-a format. Iar faptul că am ajuns în locuri despre care nu știam că există (de exemplu Buthan, capitală la Thimphu) atârnă de asemenea foarte greu.

unnamed 5 Stewardesa care i a avut ca pasageri pe Madonna si Francis Ford Coppola. Povestea Nadiei

8. Care ar fi minusurile acestei meserii, în opinia ta?

Faptul că, după niște ani buni, devine obositor câteodată. Obositor să tot pleci, să ai viața într-o valiză, să lipsești de lângă cei dragi în momente cheie și să fii în Maldive exact când NU vrei – adică de ziua copilului tău sau a perechii tale. Un paradox total, exact ca viața însăși.

9. Zbori de peste 9 ani de zile. Ce-ți lipsește în acest moment?

Sincer? Absolut nimic. Am dorințe ca tot omul, însă sunt perfect împăcată cu viață mea, cu alegerile mele și cu gândul că mai devreme sau mai târziu, tot ce ne dorim devine realitate, dacă ne dorim suficient de mult.

10. Cum se împacă viață personală cu cea de stewardesă?

Este o meserie specială. Nu-i o muncă de birou 9-17 cu weekend-urile libere. Prin urmare nu este tot timpul foarte ușor să împaci aceste două aspecte, viață personală și jobul. Însă nimic nu-i imposibil. Cum există meserii speciale, există și oameni speciali care pot înțelege asta și cu care poți ajunge la un acord favorabil pentru ambele părți. Vezi, spun „acord”, ca și cum dragostea ar fi un business!

unnamed 6 Stewardesa care i a avut ca pasageri pe Madonna si Francis Ford Coppola. Povestea Nadiei

11. Știu că pe parcursul acestor ani ai investit mult în tine. Ai urmat cursuri, ai învățat limbi străine etc. Ce te-a determinat să faci toate aceste lucruri?

Dorința mea continuă de a mă auto-educa, de a evolua frumos, de a-mi depăși condiția, de a fi un om mai bun inside out. Și cred sincer că mai am atât de multe de învățat, n-am ajuns nici măcar la o zecime din total. Însă este o dorință care m-a definit dintotdeauna și nu cred că are o conexiune directă cu faptul că sunt stewardesă pentru zboruri private. Cred că și dacă aș fi fost mecanic auto, aș fi acționat la fel. Sunt recunoscătoare însă că am timpul necesar și că-mi pot permite financiar vorbind, avantaje puse pe tavă de jobul meu.

13. Ce îndatoriri ai în calitate de însoțitor de bord pe un avion privat?

Un răspund foarte simplu ar fi: security, safety, comfort and service la bordul aeronavei. Însă, pe lângă îndatoririle „știute” deja, desfășurăm cu mult înainte de zbor o muncă de protocol propriu zisă. Și vorbesc la plural, pentru că suntem în general, o echipă. Dacă este un zbor oficial, câteodată chiar trebuie să ne întâlnim, sau să fim în legătură cu o asistentă personală sau un șef de protocol, ca să punem la punct toate detaliile zborului: cerințe speciale în materie de mâncare, băuturi, flori, miros în cabină, așezare în avion, copii la bord, animale, programul călătoriei ținând cont de politicile țărilor unde ajungem, reglementările vamale etc. Pregătesc apoi o comandă de catering în funcție de cerințe, aleg o companie care să se ocupe de asta, trimit comanda, rămân în contact tot timpul cu respectivă companie, în ziua zborului o primesc la bord cu 2-3 h înainte și mă asigur că totul este în ordine. Apoi așteptăm pasagerii – au loc tot felul de „obiceiuri de protocol”- generale sau interne, după care urmează zborul propriu-zis în timpul căruia desfășurăm un serviciu de restaurant/ hotel de 5 stele, încercând pe cât posibil să avem grijă de fiecare detaliu în parte cu profesionalism și dedicare. Muncă noastră se termină abia la 3-4 ore după zborul respectiv.

14. Ce personalități celebre ai avut ocazia să ai la bordul avionului?

Sunt teribil de recunoscătoare să-mi amintesc că am cunoscut și am fost influențată de oameni foarte buni în domeniile lor de activitate, de staruri adevărate, președinți de state, de oameni speciali, oameni pe care cândva îi admirăm în secret doar privindu-i în reviste: Madonna, Eros Ramazzotti, Francis Ford Coppola, 50 cent, Amr Diab etc, foarte multe personalități, membri ale unor familii regale sau princiare din zonă Middle East ale căror nume probabil, n-ar spune foarte mult „în lumea noastră” și nenumărați președinți de state, delegații oficiale, consuli, primi miniștri, miniștri ale căror nume nu pot să le menționez din păcate, din motive de confidențialitate.

unnamed 8 Stewardesa care i a avut ca pasageri pe Madonna si Francis Ford Coppola. Povestea Nadiei

15. Ce sfaturi ai oferi unui viitor însoțitor de bord?

E simplu să dai sfaturi. Cu toții putem face asta, însă suntem cu toții atât de diferiți și creem situații foarte diferite în jurul nostru, încât nu știu cât ajută sfaturile mele. Ca să-ți răspund totuși, i-aș spune să-și urmeze visul, în primul rând. Să rămână rațional și deschis oportunităților, oricare ar fi ele, să aleagă cu sufletul, să-și asculte intuiția. Să nu uite cine este și de unde a plecat. Și mai ales: să se mândrească cu originea lui, iar prin comportamentul său, să fie un ambasador al țării sale. Trebuie să dea mai întâi ca să primească apoi, și poate să înceapă cu respect, recunoștință, bunătate, dedicare, pasiune. Sunt sfaturi absolut generale, atât de simple, pliabile oricărui job, și totuși atât de importante.  Este o meserie unde „poți fi luat de val” și dacă „bază” nu este foarte solidă,  te poți pierde ușor.

I-aș spune să nu aleagă un job doar pentru bani. Sunt importanți, însă nu sunt deloc totul.  Să se gândească și să investească inteligent veniturile pentru că meseria de stewardesă nu e un job pe care să-l poți face și la pensie. Să nu uite să și respecte meseria aleasă și implicit pe sine – din momentul când ai îmbrăcat uniforma de stewardesă devii membru al echipajului unei aeronave și viața ta cade pe locul 2, căci viața celorlalți devine prioritatea noastră! Și nu cel mai important, însă important: să investească în sine! Pentru că dacă viața te lasă într-o zi fără tot, rămâi cu ține însuți!

Dacă vrei să lucrezi ca însoțitor de bord în aviația privată, vino la cursul Corporate Cabin Crew Training – Silver Service & Etiquette, un training intensiv care te va învăța toate secretele aviației private, cum se face un serviciu de 5 stele la bord, cum servești mâncarea și băutura pasagerilor pe un private jet, care este eticheta pe care trebuie să o respecți și unde găsești joburi disponibile în domeniu. Detalii despre curs aici.

Anca Dumitrescu avatar 80x80 Stewardesa care i a avut ca pasageri pe Madonna si Francis Ford Coppola. Povestea Nadiei

About Anca Dumitrescu

Anca este co-fondator Vreau să fiu Stewardesă, editor și trainer certificat la nivel internațional. Are o experiență de peste 8 ani în jurnalism, marketing și comunicare, iubește să lucreze cu oamenii și să le ofere cea mai bună experiență de învățare. O poți cunoaște la cursul English for Future Cabin Crew, unde se ocupă de îmbunătațirea nivelului de limba engleză al celor care își doresc o carieră printre nori.

You may also like

7 comments

  • Paula ianuarie 27, 2015   Reply →

    Oamenii sunt inca frumosi, un interviu superb care mi-a nituit ideile si principiile, mi-a pus un zambet pe buze si mi-a raspuns la intrebari si dileme, mi-a dat speranta si ambitie mai mult decat oricum aveam, m-a incurajat sa cred si sa muncesc mai mult decat o faceam.

    You too, are somebody to follow, Nadia, and you also make a little girl dream to be „just like you”, a true lady and a better person.
    Thank you ^_^ for such an inspiring review from a part of your life.

  • Adriana ianuarie 27, 2015   Reply →

    Foarte frumos. La ce companie lucreaza Nadia?

    • Anca Dumitrescu ianuarie 27, 2015   Reply →
      Anca Dumitrescu

      Buna Adriana,

      Din motive de confidentialiate, nu putem posta numele companiei pentru care lucreaza.

      Zi frumoasa!
      Anca

  • Marian S. februarie 1, 2015   Reply →

    Felicitari pt ceea ce ai realizat in viata Nadia, desi personal, nu am fascinatia zborului, nu pot spune ca mi-e teama dar la bordul unui avion ma simt in pericol si stiu ca in caz de accident , nu exista nici macar 1 la un miliard sanse de a scapa cu viata , dar e un rau necesar , ore de sacrificiu si risc nebun din viata …
    Pe de alta parte – si asta ti-o spune un om de 52 de ani care de ani de zile strabate meridianele si paralele lumii dupa „o bucata de piine” in domeniul petrol si gaze – incearca sa nu uiti limba materna, nimic nu mi se pare mai plin de umilinta si in definitiv auto-umilitor , decit sa folosesti cuvinte din limba engleza (sau , ma rog, din alta limba) intr-o conversatie in limba Romana.
    Niciodata in cei peste 20 de ani lucrati afara , nu am amestecat limba Romana cu Engleza, Franceza sau Hindi, limbi in care ,ma descurc mai mult sau mai putin, niciodata nu am apreciat un strain care-si maimutaretse propria limba materna, incercind sa para ceva ce NU este si NU poate fi !
    A raspunde cu cuvinte in Engleza , unui interviu in Romana – pt cititorii unei tari (Romania) in care mai putin de 1 din 10.000 de locuitori inteleg macar un cuvint in Engleza, mi se pare cel putin un act de bravada ilogica, fara sa spun mai multe. Noi Romanii, in general , sintem extrem de slab vorbitori de Engleza, chiar daca prostimea crede altfel , (crezind ca sint perfect vorbitori , cum spun multi ,daca inteleg YES si NO ) accentul limbii materne latine nu ne va face niciodata buni vorbitori indiferent cite cursuri si scoli am absolvi si asta ti-o spun , auzita de la miile de Englezi cu care am lucrat de-a lungul anilor si care spuneau ca se cunosate de la o posta ca sintem vorbitori de limba latina .
    Asa ca, mai usor cu Engleza pe scari, altefl devii ridicola si lipsita de sens.
    Pe de alta pare , succes in cariera si incerca sa folosesti Engleza numai cit sa-ti indeplinesti datoriiile de servici, limba lui Eminescu e mai dulce si frumoasa decit toate limbile pamintului asta mare, te asigur , iar amestecarea ei , cu cuvnte din Engleza, sau oricare alta limba , in nici un caz nu da dovada de educatie si decenta !!
    Succes si toate cele bune !

  • Tudor februarie 2, 2015   Reply →

    Draga domnule Marian S,

    Incep cu o intrebare: „S” vine de la „singur”, „sarat”, „senil”…sau de la ce? Ca singur nu mi pot da seama.
    Eu n o cunosc pe dra de mai sus, insa se vede din avion ( ca tot suntem in zona aviatiei) ca in tinerete o stewardesa v a pus sufletul pe jar si inca nu v ati revenit. Sper, pt norocul dvs, sa fi fost macar la fel de frumoasa si de succes ca dra Nadia.
    Cand folositi expresii precum „lipsita de sens”, „ridicola”, „auto- umilinta”, decenta”,” mai usor cu engleza pe scari”, le folositi uitandu va in oglinda?!? Sunt absolut convins ca da.
    Sper ca realizati singurel, la cei 52 de anisori ai dvs, ca mesajul asta va oglindeste. Ca vorbeste despre dvs si doar atat.
    Vreti sa pareti patriot. Insa daca sunteti, sunteti unul foarte frustrat (cu scuzele de rigoare, ca nu va cunosc! Insa daca v as cunoaste, tot asta v as spune!) un „patriot” care da in unul de ai lui, este un fel de Iuda care a calatorit mult. Ia spuneti mi ce ati invatat din toate calatoriile astea? Ca atunci cand n ai ce face, jignesti oameni pe care nu i cunosti? Si postezi prostii pe site uri de care nici macar nu esti pasionat?! Englezii aia de care tot vorbiti, nu v au invatat niciodata ca daca ai ceva bun de spus, sa spui, daca nu sa mergi sa faci un dus rece? Sau sa uzi gazonul… englezeste asa.

    Am recitit interviul fetei asteia si are fix 5 expresii in engleza. Din mult prea multe fraze frumoase. Eu, care nu s vreun patriot, nici vreun englez si mai ales, nici un tanar, cred ca i acceptabil. Nu deranjeaza deloc. Mai ales ca ne uitam dincolo de cuvinte, dle Marian S, citim printre randuri si … simtim. Da! Noi de asta citim pe aici realizari frumoase, ca sa ne simtim bine ca suntem Romani, sa ne mandrim cu ai nostri si sa ne incarcam cu energie pozitiva!

    Spuneti ca va simtiti in pericol in avion. Eu, dle Marian S , cred ca sunteti in pericol oricum. In pericol sa va otraviti cu propriul venin. Asta daca nu sunteti intoxicat deja de la „petrol si gaze”. Sunt un om bun, va gasesc scuze…. Asta ca sa dau dovada de decenta aia pe care o tot amintiti.

    Eu ca sa dorm bine, va doresc sa uitilizati timpul asta in care ne dati explicatii despre limba lui Eminescu si tot tacamul sa mergeti la un curs de autocunoastere si yoga. Cred ca o sa va ajute. Si pe noi. Ca inca un roman care se crede superior, chiar nu ne este necesar. Maine poimaine o sa candidati…

    Si nu uitati, dle Marian S, ca fiecare este cum decide el sa fie, vorbeste cum si amesteca ce limbi vrea el si pt asta n are nevoie de aprobarea nimanui. Si ce bine ca suntem unici! Ca n as vrea sa mi imaginez planeta cu „oameni” ca dta!

    Si eu, ca si dta, dle Marian S, vorbesc neintrebat, deci sunt la fel de vinovat. Si sigur nu dau dovada- cum spuneti ca un filozof umblat prin lume de educatie si decenta- insa o fac pt o cauza nobila: fiica mea doreste sa ia calea acestei meserii. Deci pasiunea ei, devine si a mea. Si n as dori ca peste un timp un individ frustrat sa i arunce mesaje atat de meschine ca acesta.

    Mesaje ca ale dumitale merg bine la politica .ro, zgandareala aiurea. ro si altele de felul asta. Ca stau si ma intreb intr un final: cu ce te ai imbogatit dupa mesajul asta?!?

  • Andra februarie 7, 2015   Reply →

    Este pentru prima data cand comentez pe acest site desi il frecventez ca sa zic asa 🙂 .
    Am inceput sa citesc introducerea si ochii mi-au fugit in josul pagini la secțiunea comentariilor ca sa fiu mai precisa.
    Mi-a atras atenția lungimea comentariilor si am inceput sa citesc- comentariile:)

    Marian S chiar se leagă de anumite aspecte neimportante :))) desi nici mie nu mi plac persoanele ce vorbesc si amesteca limbile dar asta tine iar de pasaricile fiecăruia sau cine stie are ceva cu acesta domnișoara.
    Iar Tudor pare mai mult a fi o femeie dupa cum scrie si nu un bărbat… prea implicat de parca s ar apăra pe sine si nici un caz pe fiica dansului asa cum pretinde. Inca o data senzațional atrage, telenovela ce se leagă din comentarii va atrage mai mult in România decât articolul. E putin trist…
    .

  • Dana mai 2, 2015   Reply →

    Multumim Nadia!! Pentru ca esti asa cum se vede si se simte si pt ca ai ales sa imparti cu noi toti experienta asta minunata de viata! Esti de urmat!
    Pentru clevetitorii de pe margine…. rusine. Si atat.
    N aveti cum sa murdariti o poveste chiar daca scrieti 20 de pagini la comentarii….

Leave a comment