După 5 ani ca stewardesă: Nimic nu este greu pentru cei ce au aripi

Lili a lucrat 5 ani ca stewardesă Etihad Airways. A plecat din companie când deja avea în burtică primul copil, însă zborul îl păstrează încă adânc în sânge. Pentru că, spune ea, „nimic nu este greu pentru cei care au aripi”. Lili este o fire curajoasă, și-a urmat visul și a ajuns la Etihad Aiways în 2008, când prea puține lucruri se știau despre această companie din Emiratele Arabe Unite. M-am bucurat să îi citesc răspunsurile la întrebările din acest interviu, pentru că am regăsit în ele foarte multă pasiune, dedicație și, printre tot ce înseamnă zbor, avioane și aviație în general, am descoperit un suflet frumos. Vă invit să îi citiți povestea!

1.  Cum ai început să zbori? Povestește-ne despre începutul carierei tale în aviație.

Dragă Anca, iată-mă revenind cu răspunsuri la întrebările tale sperând să motiveze măcar viitoarele cursante sau să deschidă o fereastră tinerelor care încă nu știu cum să-și petreacă anii tinereții. Am ajuns să zbor pentru că așa a fost să fie. Nu am ales eu jobul asta, ci el pe mine. Nici nu mă gândisem vreodată că voi face așa ceva sau că voi ajunge vreodată atât de departe (ca distanță), cred că nu mi-am permis să visez așa departe până atunci. Dar apoi mi-au crescut aripi și am învățat să zbor. Pur și simplu aplicam pentru toate joburile ce păreau de interes, chiar și pentru străinătate și într-o zi m-am trezit cu un telefon de la o agenție de recrutare din Brașov care-mi oferea posibilitatea de a participa la un interviu cu o companie aeriană din Emirate (nici nu auzisem de ea). În mod normal aș fi ignorat o astfel de invitație, eram chemată la Brașov (eu fiind din Timișoara) să susțin un interviu, urmând să-l susțin cu compania la București, dar ceva m-a îndemnat să încerc. Aveam deja 27 de ani și voiam să plec din țara, să văd cum sunt „câinii” altora. Am reușit din a doua încercare, așa că în august 2008 am ajuns în Abu Dhabi. Era o altă lume, a fost greu să mă obișnuiesc cu temperatura ridicată, am avut noroc să cunosc pe cineva din Timișoara care lucra acolo deja de 3 ani, cumva destinul m-a trimis exact la compania unde lucra și taman în clădirea unde locuia, suntem foarte bune prietene și în ziua de azi, este legătura mea neîntreruptă cu UAE și cu jobul din nori. Au urmat 2 luni de training intensiv, era o perioadă aglomerată, așa că aveam cursuri de după masa, ajungeam acasă la miezul nopții și a două zi mă trezeam dimineață să învăț pentru că la 11 plecam. Părea jobul care mă reprezenta, mi se potrivea ca o mănușa. Și așa a fost. Am absolvit cu felicitări pe Safety și a fost punctul meu forte de-a lungul carierei.

IMG 4756 După 5 ani ca stewardesă: Nimic nu este greu pentru cei ce au aripi
2. Ai lucrat timp de 5 ani la Etihad Airways. Cum a fost primul tău zbor? Spre ce destinație? 

Primul zbor a fost crunt, Cairo, eu trebuia să fiu Observer pe zbor, însă a trebuit să muncesc cot la cot cu ceilalți pentru a reuși să satisfacem cerințele pasagerilor, dar a fost o experiență benefică pentru tot ceea ce a urmat. A fost un zbor plin ochi, pe un avion mic (A320), zbor pe care nu au fost respectate mai multe condiții de siguranță. Țin să precizez că dinainte măcar să știu de job, eram pasionată de emisiunile de pe National Geographic legate de avioane (Aircraft Investigations, Dezastre în aer). Poate există un destin, nu? 🙂

IMG 4775 După 5 ani ca stewardesă: Nimic nu este greu pentru cei ce au aripi3. Cum decurgea o zi de zbor pentru o stewardesă Etihad Airways?

O zi de zbor era un adevărat ritual, pentru că puneai mereu același machiaj, același coc, aceeași uniformă și te prezentai la Briefing pentru zbor. După acesta, mândră că tu știi mereu răspunsul la întrebare (se puneau întrebări de Safety și First Aid pentru a te testa), defilai țanțoșă împreună cu echipajul sub privirile pasagerilor ce umpleau mereu terminalul. Zborurile erau de cele mai multe ori foarte obositoare, ca volum de muncă, durată, uneori stres, totul era bine dacă echipajul se înțelegea și comunica, dacă nu se întâmplă asta, era un eșec, dar fiecare zbor era o lecție. Jobul asta/lumea aceea m-a învățat să fiu recunoscătoare (pentru faptul că m-am născut în România și am avut șansa de a avea o educație, pentru faptul că știam 4 anotimpuri, pentru faptul că aparțineam religiei mele etc), am învățat să fiu mai bună și mai răbdatoare, să respect culturi diferite, să accept că suntem fiecare ce suntem. E adevărat că nu mi-a fost ușor să accept fără să judec uneori, trăind într-o țara musulmană fără a reuși să accepți tot ce înseamnă această religie.

4.  Povestește-ne despre o întâmplare nostimă de la bord.

Hmmm, au fost cu siguranță mai multe. Îmi amintesc cu drag de cel de al doilea zbor ca Observer când colegii au încercat să-mi joace o farsă împreună cu căpitanul. Ah, un avion întreg a râs o data când copilotul a uitat să dezactiveze „PA-ul(public announcement)” și s-a auzit în toată cabina discuția lor personală după aterizare.

5. Ai întâmpinat vreodată o situație de urgență? Cum ai reacționat?

Din fericire, nu am avut incidente serioase în cei cinci ani de zbor. Turbulențe puternice, da, oamenii se panichează și au nevoie ca tu să fii calmă, să le transmiți siguranță și am reușit. Cât despre cazuri medicale, am avut un domn care a căzut într un somn adânc și soția credea că a murit. În toate situațiile este foarte importantă starea de spirit și felul în care reacționezi și vorbești cu oamenii și bineînțeles ajutorul colegilor. În general sunt o fire puternică, nu intru în panică (mă fascinau turbulențele) și reușesc să fac față situațiilor ce apar sau să fiu de folos atunci când e cazul.

IMG 4762 După 5 ani ca stewardesă: Nimic nu este greu pentru cei ce au aripi

6. Care a fost cea mai mare satisfacție pe care acest job ți-a oferit-o?

Bucuria oamenilor: acea strângere de mână când părăseau avionul, acel „mulțumesc” în limba lor și din toată inima, învățătura primită, bucuria de a oferi un zâmbet. Nu în ultimul rând, bucuria de a vedea și trăi puțin din locurile pe unde am avut privilegiul să ajung.

7. Care ar fi minusurile acestei meserii?

Oooo, minusuri… da, sunt multe! Văzută din afară, este o meserie minunată, nimeni însă nu știe ce înseamnă ea cu adevărat. Este vorba de multă muncă fizică, nu numai psihică, este vorba de ore întregi state în picioare, este vorba de îngrijit oameni, spălat toalete dacă e cazul, curățat de vomă și aș putea continua. Ideea este că din momentul în care ai preluat avionul până la debarcare, avionul este casa ta, tu ești gazda, iar din momentul închiderii ușilor până la deschidere tu ești acolo pentru orice ar putea avea nevoie pasagerii și se pot întâmplă de toate: se pot naște copii, muri oameni, accidente, etc.

8. Îți este dor de zbor? Cum decurge viața ta post-aviație? Ce planuri de viitor ai?

Da, îmi este dor, chiar dacă nu prea am timp să mă gândesc și fetița mea îmi dă toată bucuria și satisfacția de care am nevoie. Eram încă la Etihad Airways când am rămas însărcinată (aveam o relație la distanță cu actualul meu soț de un an, el fiind în țara și s-a întâmplat Lia într-una dintre escapadele noastre la Istanbul). Am mai zburat două luni cu ea în burtică și ultimul zbor a fost cel mai luuuung. Ce să spun? A fost o experiență minunată, am spus-o mereu, mă bucur că am avut parte de ea chiar și pentru atât. Dacă aș fi avut altă vârstă când am plecat, cu siguranță aș fi ajuns departe…eu am plecat de pe poziția de FJ (First and Business Class Attendant), urma să devin Cabin Senior, ceea ce îmi doream, însă nu am mai avut ocazia, poate la o altă companie, în țara, de ce nu? Asta că să răspund și ultimei întrebări, mi-aș dori să mai zbor, șansele sunt mici, dar nimic nu este imposibil, eu am un motto tatuat „Alis grave nil”( nimic nu este greu pentru cei ce au aripi)

Cu drag,
Lili

Vino la cursul English for future Cabin Crew și pregătește-ți engleza pentru interviu. Te așteaptă  3 zile de pregătire intensivă în care îți vei îmbunătăți nivelul de limba engleză, vei exersa probele de la interviu și vei învăța cum să treci peste emoții. Detalii și înscrieri aici

Anca Dumitrescu avatar 80x80 După 5 ani ca stewardesă: Nimic nu este greu pentru cei ce au aripi

About Anca Dumitrescu

Anca este co-fondator Vreau să fiu Stewardesă, editor și trainer certificat la nivel internațional. Are o experiență de peste 8 ani în jurnalism, marketing și comunicare, iubește să lucreze cu oamenii și să le ofere cea mai bună experiență de învățare. O poți cunoaște la cursul English for Future Cabin Crew, unde se ocupă de îmbunătațirea nivelului de limba engleză al celor care își doresc o carieră printre nori.

You may also like

4 comments

  • ale decembrie 18, 2015   Reply →

    daca te vede careva ca ai dat interviu si poze in uniforma fara sa le ceri voie poti sa o incurci, just saying 🙂

    • Anca Dumitrescu decembrie 18, 2015   Reply →
      Anca Dumitrescu

      Ale, Lili nu mai este de ceva vreme angajata a companiei Etihad, dupa cred ca ai citit si in articol. Ganduri bune 🙂

  • Yildiz decembrie 18, 2015   Reply →

    Nu mai e angajata la companie. Nu e prima care da interviu si posteaza poze in uniforma. Nu mai au ce sa-i faca.

  • Dan decembrie 18, 2015   Reply →

    Colega mea de Batch😉😆😇miss you Lili😅

Leave a comment